Probabil ca inceputul este cel mai greu, prima propozitie, primul interviu, primul job. Anii de liceu s-au terminat inainte sa ne dam seama, “bac-ul l-am luat usor”, a si venit prima sesiune, apoi a 2-a ... se apropie ultima. Anii de liceu au fost cei mai frumosi iar in facultate ai toata libertatea din lume; dar ce sa intampla cand se termina? Unde dispar concertele, vacantele, meciurile de fotbal, petrecerile si zilele in care nu faci nimic?
Sa fie oare raspunsul atat de simplu precum: “intr-un birou”? Se poate oare ca de acum incolo sa devenim niste robotei programati sa se trezeasca diminieata, sa bea o cafea in graba, in drum spre metrou sau in masina la stop (unde iar este o coada infernala), sa stea pe un scaun 8 ore (numarand fiecare minut pana ceasul va arata ora 6) dupa care sa se grabeasca din nou catre metrou/masina (iar aglomeratie, iar cozi) pentru a ajunge acasa obositi si deprimati, fara alta dorinta decat aceea de a dormi 10 ore neintrerupte, ca sa adune energia necesara pentru a o lua in ziua urmatoare de la capat?
Nu, asta nu poate fi adevarat, noi nu vom ajunge in situatia asta, nu-i asa? Si totusi … trebuia sa ne gandim mai bine inainte de a alege Facultatea de Informatica, poate trebuia sa ne facem piloti de formula 1, ghizi montani sau actori de comedie.
Dar nu am facut-o, motiv pentru care inainte chiar sa implinim 21 de ani ne-am trezit la un interviu intr-o cladire pe langa Calea Mosilor. Totul merge bine (oare?), venim si la al 2-lea interviu si la al 3-lea. “Oamenii astia chiar vor sa ne angajeze”! Avem totusi putin noroc si amanam prima zi de lucru pentru 1 Martie.
Da, asa este, suntem inca in februarie. Daca zambiti ingaduitor si va spuneti ca nu am lucrat nici macar o zi si deja ne plangem, aveti dreptate. In ultimele 3 luni, cate s-au scurs de la primul interviu, ne-am temut putin de drobul de sare.
In realitate, drobul de sare nu exista, el este doar in imaginatia noastra. Viata si distractiile nu se termina odata cu facultatea. Incepe o noua etapa, in care vom avea ocazia sa ne dezvoltam, sa invatam si experimentam mereu lucruri noi. Am gresit cand ne-am imaginat in culori sumbre primul job. Trebuie mereu sa ne straduim sa ne ridicam la nivelul asteptarilor, sa fim optimisti si energici, pentru ca, de fapt, niciun final de etapa nu este o pedeapsa, ci o noua sansa de a face si mai mult (se stie doar ca orice sut in dos este un pas inainte). Si cine stie … s-ar putea chiar sa ne placa. In mod sigur asta este ceea ce ne dorim, sa ne acomodam si sa venim cu placere in fiecare dimineata.
Subscribe